MOTTO:
"Judecata de Apoi va fi cea mai corectã pentru absolut toti, mãcar acolo sã se facã dreptate dragi români ! Asta dacã vom mai avea dreptul la odihnã în pãmântul României ! Un stat corupt cu o dictaturã a coruptiei în floare ar putea pierde pe taraba istoriei chiar pãmântul national dacã indiferenta celor alesi sã ne conducã destinele de aproape 22 ani încoace continuã sarabanda nelegiuirilor fãtise."
Nimeni nu poate spune cã în tara aceasta nãpãstuitã de viforul nelegiuirilor de tot felul nu existã totusi si oameni cinstiti. Afirm aceasta cu convingerea cã încã mai avem pensionari si copii care au dreptul la viatã, încã mai avem mici întreprinzãtori în diverse domenii de activitate care nu au alt scop decât asigurarea unui trai cât de cât decent familiilor lor, încã mai existã dascãli dornici sã transmitã învãtãturile dobândite dupã o viatã de muncã celor de pe bãncile scolilor fãrã ridicarea unor pretentii materiale, încã mai existã cadre medicale de bun simt care respectã jurãmântul dat lui Hipocrate, încã mai avem printre noi, cetãtenii acestei tãrisoare, oameni cu spirit inventiv si cu dorintã de afirmare în plan cultural si lista ar putea continua deorece încã nu este complet putred locul în care ne ducem jalnica existentã pe aceste “plaiuri mioritice”. De unde se naste acest optimism demn de toatã mila ? De ce milã, vã puteti întreba, pe bunã dreptate? Pãi haideti sã aruncãm roatã privirea împreunã dragi concetãteni! De aproape 22 ani de la tragicile evenimente (spun tragice deoarece atunci în decembrie `89 au murit copii si tineri nevinovati, ucisi fiind de nãpârcile sistemului totalitar si ale celui care se autoinstala) care au pus în miscare mase de oameni cinsiti si flãmânzi de libertate (libertate care nu mai stiu ce sã facã cu ea acum) constatãm consternati cã România rãmâne locul de pe planetã unde “nu se întâmplã nimic” . De 22 ani existã un zbucium al oamenilor sãraci de a supravietui cu orice pret si prin orice mijloace, dar si “zbuciumul” celor cu averi dobândite “peste noapte”, acestia din urmã exploatându-i cu nerusinare pe cei dintâi. Cam asa s-ar rezuma în câteva rânduri viata socialã din doua decenii si ceva de democratie originalã. Am trecut cu pretul unor victime “absolut necesare” (absolut necesare pentru cei din esaloanele doi si trei ale regimului comunist) pentru a se demonstra existenta “teroristilor” care vroiau, chipurile, sã înnãbuse revolutia românã, dintr-o mizerie socialã si o strangulare a identitãtii într-o altfel de crizã: dezvoltarea statului-mafiot pe umerii pãturilor sociale defavorizate (aproape întreaga populatie a tãrii românesti este defavorizatã la ora actualã !) si adâncirea contradictiilor sociale. La ce ne mai putem astepta în viitorul apropiat stimati concetãteni când totul în jurul nostru tinde sã devinã un putregai, când judecãtori pusi în slujba dreptãtii aruncã dupã gratii sindicalisti si scapã “bazma curatã” securisti cu firme si averi fabuloase, când fonduri de la sãnãtate sunt probabil deturnate în cu totul alte scopuri (bani strânsi
"Judecata de Apoi va fi cea mai corectã pentru absolut toti, mãcar acolo sã se facã dreptate dragi români ! Asta dacã vom mai avea dreptul la odihnã în pãmântul României ! Un stat corupt cu o dictaturã a coruptiei în floare ar putea pierde pe taraba istoriei chiar pãmântul national dacã indiferenta celor alesi sã ne conducã destinele de aproape 22 ani încoace continuã sarabanda nelegiuirilor fãtise."
Nimeni nu poate spune cã în tara aceasta nãpãstuitã de viforul nelegiuirilor de tot felul nu existã totusi si oameni cinstiti. Afirm aceasta cu convingerea cã încã mai avem pensionari si copii care au dreptul la viatã, încã mai avem mici întreprinzãtori în diverse domenii de activitate care nu au alt scop decât asigurarea unui trai cât de cât decent familiilor lor, încã mai existã dascãli dornici sã transmitã învãtãturile dobândite dupã o viatã de muncã celor de pe bãncile scolilor fãrã ridicarea unor pretentii materiale, încã mai existã cadre medicale de bun simt care respectã jurãmântul dat lui Hipocrate, încã mai avem printre noi, cetãtenii acestei tãrisoare, oameni cu spirit inventiv si cu dorintã de afirmare în plan cultural si lista ar putea continua deorece încã nu este complet putred locul în care ne ducem jalnica existentã pe aceste “plaiuri mioritice”. De unde se naste acest optimism demn de toatã mila ? De ce milã, vã puteti întreba, pe bunã dreptate? Pãi haideti sã aruncãm roatã privirea împreunã dragi concetãteni! De aproape 22 ani de la tragicile evenimente (spun tragice deoarece atunci în decembrie `89 au murit copii si tineri nevinovati, ucisi fiind de nãpârcile sistemului totalitar si ale celui care se autoinstala) care au pus în miscare mase de oameni cinsiti si flãmânzi de libertate (libertate care nu mai stiu ce sã facã cu ea acum) constatãm consternati cã România rãmâne locul de pe planetã unde “nu se întâmplã nimic” . De 22 ani existã un zbucium al oamenilor sãraci de a supravietui cu orice pret si prin orice mijloace, dar si “zbuciumul” celor cu averi dobândite “peste noapte”, acestia din urmã exploatându-i cu nerusinare pe cei dintâi. Cam asa s-ar rezuma în câteva rânduri viata socialã din doua decenii si ceva de democratie originalã. Am trecut cu pretul unor victime “absolut necesare” (absolut necesare pentru cei din esaloanele doi si trei ale regimului comunist) pentru a se demonstra existenta “teroristilor” care vroiau, chipurile, sã înnãbuse revolutia românã, dintr-o mizerie socialã si o strangulare a identitãtii într-o altfel de crizã: dezvoltarea statului-mafiot pe umerii pãturilor sociale defavorizate (aproape întreaga populatie a tãrii românesti este defavorizatã la ora actualã !) si adâncirea contradictiilor sociale. La ce ne mai putem astepta în viitorul apropiat stimati concetãteni când totul în jurul nostru tinde sã devinã un putregai, când judecãtori pusi în slujba dreptãtii aruncã dupã gratii sindicalisti si scapã “bazma curatã” securisti cu firme si averi fabuloase, când fonduri de la sãnãtate sunt probabil deturnate în cu totul alte scopuri (bani strânsi
obligatoriu de la bietul muritor de foame), când vile impozante si averi colosale se nasc în numai câteva sãptãmâni sau luni sfidând pur si simplu cetãteanul ce se holbeazã strângând între dinti o sudalmã când nu are nici mãcar bani de încãltãminte de iarnã sã-si cumpere, când capi ai sindicalistilor intrã în cârdãsie cu fãcãtorii de asa-zisã politicã (ar fi o gresealã de exprimare dacã as fi numit pe acestia din urmã politicieni !) si ajung chiar prim-ministri gestionând în cele din urmã incapabili treburile tãrii sau pur si simplu devenind niste “buricul pãmântului” în anumite zone ale tãrii, când marea coruptie este lãsatã la adãpost si guvernul amenintã cu focuri de artificii si gogorite sfruntate pe micii corupti, când politisti pãtati scot curati ca lacrima colegi corupti, când alti reprezentanti ai sectorului bugetar si financiar îsi etaleazã cu nerusinare opulenta dobânditã “dintr-un amãrât de salar`” de bugetar sau finantist - mãrunt slujbas al aparatului administrativ! Dragii mei oameni sãraci, nu are rost sã mai continui o listã a rusinii nationale, e totul prea putred în marea groapã de gunoi în care am fost aruncati fãrã voia noastrã! Nu ne rãmâne decât bunul Dumnezeu si credinta cã mãcar pentru cosciug si o amãrâtã de groapã unde sã putrezim linistiti mai are rost sã strângem leu pe leu! Altii cu vile, masini luxoase si cavouri impozante, noi cu lemnul de la tron si tãrâna ce ne va acoperi pieptul! Dar tot aceeasi tãrânã îi va acoperi în cele din urmã si pe acesti vânduti si privilegiati de tranzitie ! Judecata de Apoi va fi cea mai corectã pentru absolut toti, mãcar acolo sã se facã dreptate dragi români ! Asta dacã vom mai avea dreptul la odihnã în pãmântul României ! Un stat corupt cu o dictaturã a coruptiei în floare ar putea pierde pe taraba istoriei chiar pãmântul national dacã indiferenta celor alesi sã ne conducã destinele de aproape 22 ani încoace continuã sarabanda nelegiuirilor fãtise. DOAMNE FERESTE-NE DE MAI RAU !
